ai ancora
în loc de inima stângă
şi-n loc de inima dreaptă
sunt nisipul, coralii
care, străbătuţi de ancoră, ne
întrepătrund,
conturând lumea,
dăruiţi în secret,
subjugaţi,
dar atât de atenţi
la detalii,
încât ghemul semnelor,
sferelor,
l-ai lăsat
să ne-ntoarcă
într-o arcă de lacrimi şi sânge,
prefăcutele ploi de cuvinte,