Şerpoaica
« Prima pagină
Şerpoaica
mă privea dintre ierburi
încercând să mă-nveţe încolăcirea

lucioşi solzi de arşiţă
irişii-n treacăt
mă sorbeau îi sorbeam apă vie
albă târzie
luna mă prefăcea
în sugrumat mesteacăn

pe când hipnotic
îmi cânta şerpoaica din cercuri
m-aşterneam istovit
mai mult şi mai mult
a praf şi a drum

treceau orele, zilele, anii

atinsă rana de lanţuri creştea
iar mie eroului
mi se făurea dimineaţa din clopot
ultimul tropot
prin bocancii zidiţi ai ecoului

ca în orice poveste
şarpe fiind
deveneam doar a ei
a una mie una piele
năpârlită noapte de noapte