Cădea cenuşa-n
ceruri;
mai fumega din focuri
noaptea sângelui
tău risipit
peste timp
carusel de secunde
şi trupuri
suntem prea singuri
ai strigat şi în jur
nimic nu clipea
ochiul timpului sur
murea-n muguri
de noapte
eram scuturi străpunse
de sfere-n translaţie
deasupra, învins
doar Pământul învârtitor
printre himere
ca un mosor
legat cu aţă - yo-yo -
îşi desfăcea penele
unui încurcat şi inutil zbor
imponderabil acum răsucit
parcă râsul
a plâns îţi seamănă
de undeva din tine
ca o alta clipă
geamănă
urcă strigătul
şi ninsorile
deşteptare de simţuri
prin ploi
gri cenuşă: