Alungatul
« Prima pagină
Eu,  alungat şi din cetatea voastră
Mai iscălesc pe stelele mizere
Cu tot scuipatul dur al limbii mele,
Salinitatea lui o să mureze astre!
 
Eu,  alungat,  voi da dovadă încă
Picioru-n fund că nu-i mulţumitor,
Firimituri am adunat din cina lor
Că m-au trădat bureţii pe când eram stâncă.
 
Sunt alungat şi din cetatea asta,
În mine daţi cu pietrele din ea,
Însă ea vine după mine-aşa,
Oricât m-aţi alunga,  rămâne ţeasta
 
De zdrobit,  altfel,  nu daţi în mine,  deci
Cu pietre din cetate niciodată,
Nu m-alungaţi,  cetatea după mine-i luată
Cum câinele după căruţă-n veci.