Andante prea trist
« Prima pagină
M-ai amânat ce m-ai amânat
Şi ca şarpele pielea m-ai părăsit apoi
Deşi ţi-am ţinut de cald şi de foame.
 
M-ai amânat şi m-ai părăsit
Cu toată carnea,  trăgând aura după tine,
Tu,  scară de trup către vers.
 
M-ai rănit,  m-ai cusut şi m-ai
Îngenunchiat. M-ai cusut cu aţă otrăvită,
Dar m-ai cusut. M-ai îngenuncheat
Pe miere,  dar m-ai îngenuncheat.
 
Toată tarantela sufletelor cine s-o mai joace,
Umbrele nu pot sări prea departe de trupuri
Iar trupurile sunt bătute în alte cuie,
În alte cuie,  în altele.
 
M-ai părăsit ca într-o joacă frumoasă,
Ca zidul fugind din jurul Anei,
M-ai părăsit,  dar mai grav este că
Mi-ai intrat în criterii,
Cu toată rana,  îngenuncherea,  cu totul.
 
Zidul trece,  Ana a rămas!