Marian Dumitraşcu
« Prima pagină

Biografie

            Poezii

kitschy
 
 
şi-a răsucit
un instalator de cuvinte
 
l-a aprins
între degetele îngălbenite
de-atâtea cerneluri
l-a tras în piept
şi l-a tuşit
 
 
legea gravitaţiei
 
un pas mare
pe sârmă
cu capul în pământ
şi foarte uşor
 
realitate
înnodată
la ambele capete
 
cine-a fost primul
newton? cine-a fost
mărul?
 
se-ntreabă şarpe pe şarpe
 
până şi îngerii
cunosc legea gravitaţiei
se-ntreabă nod pe deznod
 
 
carbogazos
 
pe un cub de gheaţă
naufragiază pinguinul
îndemnându-mă totemic
 
alunecă!
 
sunt de acord
şi cu tine
karmă zaharisită
 
se-aude cineva
nu te mai consuma şi tu
absint
 
se-aude altcineva
vara
a fumat iarba
 
 
atac de panică
 
respiră
 
aerul te cunoaşte
din copilărie
 
 
dor cu nuferi
 
vin arhitecţii vin inginerii
vin basculantele vin muncitorii
pun stavilă
 
încă o noapte
şi-şi iese din matcă
 
dimineaţa
cu ferestre în apă
 
a crescut deja stufărişul
 
au crescut peşti
înapoia curentului
le simt înecătoarele
în emisfera stângă
 
 
demo
 
unde grăbeşte
viaţa mea
pe bancheta din spate
condusă
de-un şofer amator
 
 
scrisul şi alte găini
  
s-a spârcâit îngerul
pe umărul meu stâng
în oglindă
 
mi-a ars haina
şi mi-a ars
haina de piele
 
de noroc
şi de
nu mă uita
 
 
cutii de carton
 
în jur
şire deşirate
de şire care le veghează
 
pumni strâns cântăriţi
în pumni care îi veghează în jur
ţesuturi descusute
de ţesuturi care le veghează
 
fildeş copite tuşe aburi corecturi linii schiţe ochiul
care mă veghează
îmi împătureşte cu grijă
sclerotica rest ochiul
care mă veghează
îmi face cu ochiul
 
privesc
o instituţie
cu reguli
etern implementate
clipeşte ochiul
 
mă văd
obligat
să te trimit colet
înapoi
clipeşte ochiul
 
lipeşte
cutia de carton
clipeşte ochiul
 
pe dinăuntru