Pulberea pământului
« Prima pagină

 
Eu sunt doar o freză îndrăzneaţă,
fără faţă,
sunt doar coamă în vânt,
doar păr şi pământ.
Eu sunt praf cu cărare,
zâmbetul meu crapă a soare.
În pulberea tristeţii
sunt primatul vieţii.
Eu sunt dans, eu sunt rotire,
acum din fire, apoi din nefire.
Eu sunt ca şi cum n-aş fi
şi mimez că exist printre punctele vii.
Asta-i tot ce rămâne din mine, un ciuf
şi nici asta măcar… doar vântul din stuf.