« Home

 

Ionuţ Caragea - "Discipolii zeilor de altădată" (Roman SF)

Roman tradus şi publicat în S.U.A. la editura Wildside Press (ed. Wildside Press, Amazon, BAM!)

Roman nominalizat la premiile U.S.R., filiala Dobrogea, 2015 (ziarul Timpul)

 

 

Materialele din acest anunţ, cu excepţia prefeţei, pot fi folosite în domeniul public sau în enciclopediile literare.

 

fragmente din roman se pot citi în revista ASLRQ, nr. 3 şi nr. 4 www.aslrq.ro

 

Prezentarea romanului "Discipolii zeilor de altădată" pe Youtube

 

 

 

 

Editura eLiteratura din Bucureşti a publicat în august 2015 romanul SF "Discipolii zeilor de altădată", semnat de Ionuţ Caragea. Romanul de 198 pagini este o ediţie revizuită a seriei „Uezen” (Uezen şi alte povestiri, Conştiinţa lui Uezen şi Echilibrul lumilor, ed. Fides, 2010-2011), având în plus şi o continuare de două capitole. Prefaţa este semnată de criticul literar Maria-Ana Tupan, iar ilustraţia copertei a fost realizată de graficianul Miklós János Dénes. Romanul se poate comanda de la editura eLiteratura (e-mail: office@epublishers.info sau tel: 0722 156 408), de la librăria Eminescu sau de pe Elefant.ro. Alte cărţi de Ionuţ Caragea: www.ionutcaragea.ro
 
Scurtă prezentare a autorului

   Ionuţ Caragea s-a născut pe 12 aprilie 1975 la Constanţa. Este poet, prozator, critic, editor, autor de aforisme, promotor cultural şi textier de muzică românească. Locuieşte în Oradea, România. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec, membru de onoare al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ, membru onorific al fundaţiei Maison Naaman pour la Culture din Liban, membru al Elis – Reţeaua românilor remarcabili din lume, membru de onoare al Asociaţiei Internaţionale de Paradoxism, membru al organizaţiei culturale Diversité Artistique din Montréal, membru al organizaţiei culturale Poetas del Mundo din Chile etc. În urma prieteniei şi legăturii de nume cu prinţul Eugen Enea Caraghiaur, primeşte în 2008 titlul nobiliar de Baron al Casei Cumane de Panciu.
    A debutat în anul 2006, la Editura STEF din Iaşi, cu volumul de versuri Delirium Tremens. Poeziile, aforismele, nuvelele SF şi eseurile critice îi sunt publicate în numeroase reviste, ziare şi antologii din România şi din diaspora. Este unul dintre cei 20 de autori publicaţi în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Genesi, Torino, 2013). Este unul dintre cei 27 de autori publicaţi în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Digital Unicorn, România, 2016). În iunie 2012 câştigă Premiul de creativitate la Concursul Internaţional Naji Naaman cu aforisme din volumul Dicţionarul suferinţei (Editura Fides, Iaşi, 2008), traduse în limba franceză de Prof. univ. dr. Constantin Frosin. Este inclus în Cartea înţelepciunii universale. Maxime şi cugetări din literatura universală (Editura eLiteratura, Bucureşti, 2014). A fost publicat în antologia „Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală” (Editura Herg Benet, 2012). A fost printre câştigători şi nominalizaţi la mai multe concursuri de poezie şi proză scurtă. Este tradus în şase limbi străine: engleză, franceză, spaniolă, italiană, arabă şi albaneză. A fost numit Poetul născut pe Google, după numele volumului M-am născut pe Google (Editura STEF, Iaşi, 2007). În 2012 i-a fost publicată, sub pseudonimul Snowdon King, traducerea în limba engleză a romanului science-fiction Uezen, la editura americană Wildside Press.
    În perioada 2003-2011 a trăit în Montréal, Canada, devenind cetăţean canadian în anul 2008. A activat ca instructor sportiv şi sportiv de performanţă, continuându-şi cariera de rugbist începută în România. În paralel şi-a descoperit vocaţia de scriitor şi a fondat pe 16 iulie 2008, împreună cu poetul Adrian Erbiceanu, Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Québec şi Editura ASLRQ. În calitate de editor şi fondator al editurii ASLRQ a realizat în 2009, împreună cu Adrian Erbiceanu şi Dumitru Scorţanu, prima antologie a scriitorilor români din provincia Québec, o lucrare de referinţă din literatura diasporei. A doua antologie a văzut lumina tiparului în 2015. Se implică puternic în promovarea culturii româneşti în spaţiul nord-american, fiind webmaster, webdesigner şi promotor literar pe site-ul Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec (www.aslrq.ro) şi fondator al cenaclului literar Prietenii Poeziei şi al revistei ASLRQ. În februarie 2012 se întoarce în România şi se stabileşte la Oradea.
    A publicat peste 30 de cărţi (poezie, aforisme, science-fiction, eseuri critice, memorialistică, antologii). Este considerat de critica literară unul dintre liderii generaţiei poetice douămiiste şi unul dintre cei mai atipici scriitori de care dispune în prezent România.
    Biografia detaliată poate fi citită pe site-ul oficial al autorului:
www.ionutcaragea.ro
 

Ionuţ Caragea, autor de S.F.
 
    „Uezen”, romanul ştiinţifico-fantastic al lui Ionuţ Caragea, a fost publicat între anii 2010 şi 2011 în România, sub formă de trilogie, la editura Fides din Iaşi. Romanul a fost tradus ulterior în limba engleză şi publicat în 2012 la editura americană Wildside Press, sub pseudonimul Snowdon King. Criticul literar Mircea Opriţă considera în 2015 că romanul "Uezen" este una dintre cărţile prin care se deschide calea către o posibilă schimbare de generaţii în lumea SF-ului românesc contemporan. Referindu-se la conţinutul romanului, acelaşi critic afirma în 2014 că fresca galactică descrisă în romanul pus sub emblema Uezen este tributară operelor spaţiale comune..., soluţia de rafinament încercată de Ionuţ Caragea presupunând o simbioză a motivelor SF „de consum” cu speculaţia metafizică în descendenţă biblică. Criticul mai considera că erudiţia în materie e concurată doar de strategia lui Ionuţ Caragea – în care îl serveşte şi simţul poetic, şi detaşarea ironică – de a estompa tiparele miturilor de referinţă, încurcând personajele biblice cu cele tolkieniene, bunăoară, sau optând pentru o cosmologie cu denumiri ce amintesc de Frank Herbert... Totuşi, despre romanul Uezen au existat diverse opinii scrise şi de alţi critici literari: Maria Ana Tupan, Theodor Codreanu, Ionel Bota, Ion Pachia-Tatomirescu, Adrian Botez etc. Dintre aceştia, Maria Ana Tupan consideră că romanul aparţine Noului Val de SF, în accepţiunea lansată de Judith Merrill în anii ’60, de ficţiune speculativă, criticul referindu-se la povestiri menite să exploreze şi să descopere, prin proiecţie, extrapolare, analogie, experiment ipotetic pe hârtie, ceva despre natura omului, universului, realităţii. Maria Ana Tupan afirmă că autorul lui Uezen compensează caracterul futurist al peisajului, recuzitei, tehnologiei genetice şi al zborurilor intergalactice prin familiaritatea analogiilor (de obicei, răsturnate, negative) cu o tradiţie esoterică de diverse provenienţe: biblică, hermetică, gnostică… Theodor Codreanu este un alt critic care a analizat romanul Uezen, acesta considerând că stilul prozatorului este remarcabil prin economia mijloacelor de expresie, reuşind să fie expresiv prin sprinteneala cuvântului şi prin dramatism dialogic, punând, în acelaşi timp, la lucru un idiom science-fiction care nu abuzează de ermetism scientist. Criticul mai afirmă că partea originală a imaginarului lui Ionuţ Caragea constă în viziunea unui univers postapocaliptic, transmundan, transportat integral în virtualitate, ca supremă inconsistenţă ontologică. În august 2015, Ionuţ Caragea publică la editura eLiteratura din Bucureşti, versiunea revizuită şi extinsă cu două capitole a seriei Uezen, purtând titlul "Discipolii zeilor de altădată". Despre romanul „Discipolii zeilor de altădată” se pronunţă şi criticul Cătălin Badea-Gheracostea în revista Observator cultural, afirmând că Ionuţ Caragea reuşeşte cel puţin două lucruri în cartea sa: în nici 180 de pagini conduce cu inteligenţă, departe de tezisme şi preţiozităţi, personajele sale în epuizarea logică a subiectului filozofic, simultan cu a menţine tensiunea narativă prin jocul de planuri şi proporţia judicioasă între aventură şi dialog. Ionuţ Caragea a scris şi proză scurtă ştiinţifico-fantastică, fiind printre laureaţi la trei ediţii consecutive (2007, 2008, 2009) ale concursului Helion din Timişoara, la prima ediţie a Concursului de Proză Umoristică SF, organizat de acelaşi club în 2016, şi la ediţia din 2016 a concursului naţional "România peste 100 de ani", organizat în cadrul ROMCON-ului de Asociaţia Română a Cluburilor şi Autorilor de Science-Fiction. Povestirile sale SF au fost publicate de-a lungul anilor în revista Helion, în "Almanah Science Fiction 2008" (România), în almanahul SCI-FI Freedom (S.U.A.), cât şi în antologia care cuprinde autori reprezentativi de proză scurtă din România, intitulată „Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală”, lucrare publicată de editura Herg Benet în 2011. (Sursa: Wikipedia)
 

Despre ştiinţă cu un grăunte de fantezie... (prefaţă)


     Publicat iniţial sub forma unei trilogii (Uezen şi alte povestiri, Conştiinţa lui Uezen, Echilibrul lumilor) la editura FIDES din Iaşi în 2010-2011, romanul Uezen de Ionuţ Caragea (actualmente Discipolii zeilor de altădată) a fost tradus de Petru Iamandi pentru Editura Wildside Press, unde a apărut sub pseudonimul Snowdon King în 2012.
    Romanul aparţine Noului Val de SF, în accepţiunea lansată de Judith Merril în anii ’60, de “ficţiune speculativă”: povestiri menite să exploreze şi să descopere, prin proiecţie, extrapolare, analogie, experiment ipotetic pe hârtie, ceva despre natura omului, universului, realităţii.
Autorul lui Uezen compensează caracterul futurist al peisajului, recuzitei, tehnologiei genetice şi al zborurilor intergalactice prin familiaritatea analogiilor (de obicei, răsturnate, negative) cu o tradiţie esoterică de diverse provenienţe: biblică, hermetică, gnostică…
    La nivelul cuantic al experimentelor genetice şi al transformărilor de personalitate, Dumnezeu însuşi apare fragmentat; Uezen şi perechea sa, Mud, sunt anagrama lui Dum-nezeu, moştenind trupul de lumină şi o cvasi-nemurire, prin re-producere (informatică, genetică, simulată). Protagonistul romanului, Lerman, pleacă în căutarea lui pe un drum iniţiatic (lernen/ lehren: a învăţa) presărat cu cadavrele predecesorilor, care au eşuat asemeni căutătorilor Graalului din ciclul arthurian, deoarece au fost nevrednici. Lerman e alesul, care, tentat ca şi Hercule din Memorabilia lui Xenofon, face alegerea corectă, refuzând smaraldele bogăţiei în favoarea înţelepciunii.
    Am putea compara dilema din miezul acestei intrigi cu reevaluarea condiţiei umane în lumina teoriilor eredităţii de la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea. Zola sau Thomas Hardy, care doreau să scrie “roman ştiinţific”, se confruntau cu dificultatea de a crea personaje înzestrate cu liberul arbitru ce defineşte condiţia umană şi, în acelaşi timp, determinate în mod absolut de factori genetici. Aşa cum Tess refuză să ştie ceva despre strămoşi, pentru a nu descoperi că repetă viaţa altcuiva, citim şi în Uezen o declaraţie de independenţă a unei… clone faţă de originalul său, clamându-şi dreptul la destin diferit, propriu. Identitatea speciei umane nu rezidă în biologie, ci ţine de cultură: relaţii instituţionale, comportament etic. Clonele, ca şi prototipurile, sunt inserate în discursuri ale drepturilor juridice şi politice: “Comitetul de Bioetică al Vechii Federaţii căzuse de acord cu organismele Noii Federaţii din Laponia ca toate clonele să capete drepturi egale în societate şi în faţa legii. [...] Clonele aveau acces la istorie, cultură, religie şi întregul sistem de educaţie.”
    Natura e mereu la sine, totul se petrece aidoma, iar şi iar, ca în această reluare a catastrofei de la Pompei: „Însă într-una din zile, după prima super-erupţie a vulcanului, gazele toxice au ucis toate vietăţile insulei… După mii de ani, încă se mai vedeau oasele lisdarilor din temniţe sau din templele religioase, amintind de vizita neaşteptată a morţii.” Lumina e înconjurată de întuneric, sună un citat din Vergiliu, iar civilizaţia suprapusă naturii prin muncă georgică e periodic invadată de irupţiile iraţionale, instinctuale şi violente ale celei din urmă, incomplet eradicată. Atavismul, regresia merg înapoi până la le(m)urieni - evocaţi de războinicii galactici - acele primate din care au evoluat maimuţele. Degradarea omului, care se crezuse asemeni zeilor, în teoriile darwiniste atinge un nivel grotesc.
    Dimpotrivă, ştiinţa e terenul cel mai instabil, în viitor devenind, de exemplu, posibil, ceea ce noi numim principiul incertitudinii (incapacitatea de a calcula simultan locul şi impulsul unei particule): „Văd detalii şi modele pe care alţii nu le văd. Sub influenţa unei cantităţi mari de droguri se pot interconecta mental, creând un creier uriaş, capabil să suporte eventualele pierderi din „reţea“. Pot şti poziţia şi viteza fiecărei particule din subspaţiu şi pot prezice corect toate interacţiunile dintre ele pentru fiecare moment. Astfel calculează cu exactitate traiectoria către destinaţie.” Omul e o fiinţă imperfectă, spre deosebire de Dumnezeu, din care cauză creaţiile sale înseamnă schimbare, progres, creatura putând spune oricând creatorului său, ca în Frankenstein de Mary Shelley: „M-ai creat mai puternic decât tine”. Uezen şi Mud, emanaţii ale Zeului Absolut, Democles, pot crea holograma unui Eden, dar atât ei cât şi noua planetă sunt vulnerabili, perisabili.
    Printre experimente genetice nebuneşti, care reifică noţiunea de om şi o degradează în regimul comutabilităţii, printre tare potenţate tehnologic ale societăţii noastre alienate de droguri şi pornografie şi ameninţate cu dispariţia de hipertehnologii militare, adevărata natură umană rămâne să fie definită în termeni etici moşteniţi de la Socrate. Piatra de încercare e alegerea: ”liberul arbitru, necesitatea adevărului, asumarea responsabilităţii şi capacitatea fiecăruia de a se autodepăşi”. Asocieri subtile, de exemplu între pământul pârjolit de steaua roşie Uta’h şi uzinele de androizi Raptor şi Eldena, ne fac să ne gândim, nu la progres, ci la regresie către devoratorul Utahraptor din cretacic, devenit model al Elenei într-un Eden inversat (planeta Nede).
    Plecat din Zayon în căutare de smaralde (simbolizând piatra verde, filosofală a alchimiştilor, Tabla de Smarald a hermeticilor), Lerman întruchipează omenirea. Nepotul lui Oshua şi Adama (inversare a sexelor, între Joshua, urmaşul lui Moise şi Adam), fiul lui Tobiah şi al Leniei (contopirea tradiţiiilor biblice şi greceşti), războinicul în versiunea Prinţului Zăpezii din Elder Scrolls (mitologia jocurilor video din zilele noastre ) peregrinează între Zayonul biblic şi Edenul mereu pierdut şi iar câştigat, într-o geografie planetară situată la mijloc de Celestia şi Obscuris şi disputată de Democles, zeul luminii, şi Z’Davaar, stăpânul întunericului. Uezen îl învaţă pe fiul lui Lerman, Namur, că noua ipostază a răului e transferul de conştiinţă, inocularea unor idei în minţile oamenilor pe care aceştia şi le însuşesc necritic, devenind robii lor. Iată de ce finalul, modelat pe Apocalipsa Sfântului Ioan, aduce în scenă pe Ethiel (Etaiel), un înger al înţelepciunii şi învăţăturii esoterice, al cărui nume divin a fost obţinut prin combinarea a 72 de litere din trei versuri din Exodus (Cap. Versetele 19, 20, 21) referitoare la salvarea israeliţilor de egiptenii care-i urmăreau. Autorul pare astfel să sugereze că zgomotul de ape mari din Apocalipsa este cel produs de marea despicată de Dumnezeu pentru a-şi salva poporul ales. Ethiel îl înlocuieşte pe Isus/ Mielul din Noul Testament: „Peste câteva minute se auzi un nou bubuit de tunete puternice şi se deschise o altă fisură prin care trecea marele înger Ethiel, care avea glasul ca un vuiet de ape dezlănţuite. Din spatele aripii sale stângi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri, cu care se lupta împotriva îngerilor răzvrătiţi”.
    În plan istoric, omenirea îşi poate regăsi căminul, „Noul Destin”, realizând că zeii tehnologiei distrug lumea în care trăim, că „doar meditaţiile sunt menite să elibereze sufletul, în timp ce ştiinţa caută să transforme fiinţa umană într-un avatar cibernetic...” Maşinile au capacitatea de a interrelaţiona cu utilizatorul, dezumanizându-l, transformându-l într-un produs hibrid, jumătate om-jumătate maşină.
    Folosind scenariul biblic drept cadru de referinţă al unei bune părţi din umanitate, Ionuţ Caragea a refuzat să dea Ştiinţei, mai ales celei aliate cu Puterea, tributul pretins, precum scriitorii naturalişti ai secolului trecut. Dragonul numit maşinărie nu va fi niciodată mai puternic decât răul sădit într-o minte de om.
    Sau, dacă mă gândesc la salvatorii săbiilor, decât Binele.
 
Prof. Univ. Dr. Maria-Ana Tupan,
în revista Contemporanul, 2015

 

Prezentarea romanului de pe coperta a IV-a:

 
    Democles, stăpânul Celestiei, a creat primele fiinţe umanoide pe planeta Eden, oferindu-le darul nemuririi. Edenienii urmau ascensiunea pe calea luminii şi răspândeau viaţa în univers. Dar, odată cu transformarea soarelui Uta’H în stea roşie, edenienii încep să se îmbolnăvească şi să moară. Pentru a preveni totala dispariţie, construiesc Arka şi trec prin Megara, cea mai apropiată gaură de vierme. Însă foarte puţini ajung la noua destinaţie.
    Anuk, unul dintre supravieţuitori, se supune ordinelor lui Z’Davaar, stăpânul întunericului, şi începe distrugerea celorlalţi edenieni, încercând s-o readucă la viaţă pe Asiria, iubita sa care murise pe timpul călătoriei. Numai pământeanul Lerman Kruger, exilat pe Nede, o planetă deşertică, are puterea să se împotrivească armatei lui Anuk, având sprijinul edenienilor Mud şi Uezen…
    Pe timpul unei bătălii spaţiale din apropierea planetei Nede, apare fisura dintre universul material şi lumea de apoi, provocată de arma fără precedent a pământenilor: bomba cu suflete. Astfel, universul este invadat de creaturile întunericului - umbrele şi demonii din Obscuris şi Purgatoriu - acestea fiind urmărite de îngerii conduşi de Ethiel, mâna dreaptă a lui Democles…
    „Discipolii zeilor de altădată” este un roman science-fiction despre trecutul, prezentul şi viitorul unui univers recreat în întregime de un autor cu imaginaţie debordantă, în care realul, virtualul şi mitologia se împletesc armonios, pe fondul unei fascinante analize psiho-filozofice. Este una din puţinele cărţi serioase ale genului din România, carte care a confirmat şi peste ocean, fiind tradusă şi publicată la o editură americană de prestigiu.
 
 

Aprecieri despre proza SF a lui Ionuţ Caragea: AICI

Janos Miklos - Lumea lui Uezen (imagini inspirate din romanul SF al lui Ionuţ Caragea - "Discipolii zeilor de altădată"): AICI

Janos Miklos - Joc PC inspirat din romanul Uezen (prezentare AICI) (download versiunea I AICI, versiunea II AICI) (Grup Facebook AICI)

(Pagina jocului în 3 limbi pe site-ul Wikia  AICI)