A fost odată
un micuţ gânditor...
Care încerca să facă primii paşi...
Şi, până la urmă, a reuşit...
Apoi a fost pus în pătuţ, dar el voia să iasă
afară...
Şi atunci bunicul l-a luat în braţe...
Iar părinţii, când a crescut, l-au dus la munte
şi l-au suit pe urs...
El voia încă de pe atunci să ia viaţa în piept...
Dar îl deranjau unele lucruri...
Pe care uneori era obligat să le facă...
Şi din cauza asta a devenit cam timid...
Timiditatea îi trecea când
începea să călărească poneii de piatră...
Tatăl său îl iubea şi îl proteja...
Mama lui era ca Alba ca Zăpada
Părinţii i-au cumpărat prima bicicletă, cam
mică...
Dar nu peste mult timp, i-au luat Pegas-ul mult
visat...
Şi ce mult îl iubeau şi bunicii, Băbuiu şi
Băbuia
Şi ce fericit era când Băbuiu frigea baboii pe
grătar...
Aceasta a fost cea mai frumoasă perioadă din
viaţa mea...
|