BATISCAFUL
« Prima pagină
Dulce temniţă şi lumea asta
răsucită în mine ca înjunghierele răzbunării!
Lume cabrată în mine atunci cînd miroase a Neant jilav
şi-a zădărnicie apoasă.
Nu-i vorbă:
alteori SINGURĂTATEA ARE MIREASMA UNUI
DUMNEZEU FERICIT
acolo-n adîncuri binele şi răul
cîtimea aceea de frumos şi nemoarte
acolo pe zidul dinspre nord al tăcerii
acolo e răul şi acolo binele princiar
acolo-n adîncuri ci nimeni nu vede.
Acolo poţi zări Tibetul plutind intempestiv
printre norişorii albaştri poţi evita oricînd
parada măştilor şi subjuga o tornadă.
Doar afundat în singurătatea zguroasă şi neagră
poţi înţelege de ce atît de tîrziu ne întoarcem
cu o decoraţie de fum
şi de ce caii visării rămîn mereu nepotcoviţi.