Tu-mi spui că după Golgota

orice tragedie e imperfectă

că mai uşor dezintegrezi un atom

decît o prejudecată că înăcriţi de lume

mulţi se vor din nou în pîntecul mamei

că laşitatea-i frînghia de împodobit bucuria.

Tu-mi scrii “dintr-un infinit dormind

visător şi trimbulind”

că dimineaţa-i o zdreanţă

atinsă de zei

că s-au înmulţit agenţiile vidului

şi că urmînd cu noi asaltul mai binelui

din bine

au apărut Golologia Neantologia

şi alte ştiinţe aţoase de inaugurat libertatea

desfrîului

că Manualul bunului singuratic

(la care-am lucrat şapte vieţi prin peşterile tibetane)

e otrăvitor aberant ceţos pentru pricăjita noastră

planetă

că orice avort e mecanică oarbă

că ne-amăgim peste măsură cu jocul de-a

baba-oarba

şi de-a „unde sunt cei care sunt”.

Dragul meu şi pe acestea

le cunosc în amănunt.