Bat caldarâmul vieţii
    « Prima pagină

     

Se-nlănţuie cortegiul. De-a călare,
Pe zdrenţuirea nopţii mă desfac
Să trag zăvorul porţii la intrare.                            
S-adulmec vântul. Paradiziac!
 
Prin legi, ne-nchipuit de legiuite,
Bat caldarâmul vieţii, arbitrar,
Împleticind cohorta de ispite
Cu zilele înscrise-n calendar.                               
 
Şi-acelaşi vis, ce-ascunde-n el furtuna
– Din leagăn, punte către parastas –
Ca un balsam, ne-nvolbură întruna:
Atât a fost... Atât a mai rămas...