-
Bătrânul orologiu
-
Bătrânul orologiu, San-Marc, sau poate altul,
-
Sinistru şi sarcastic bătea de jumătate
-
Când noaptea-ntunecată îşi ascundea înaltul
-
Şi fremăta himeric pe căi întortochiate.
-
-
In urlet de drezină, pe şine centripete,
-
Simţeam cum plumbul urcă încet din tălpi spre gleznă,
-
Cu gândul dus departe, cu capul la perete,
-
Ca scuturat de friguri şi înghiţit de beznă.
-
-
Din când în când un urlet vestea câte-o lumină,
-
Semnalul unisonic scăpat ca din durere,
-
In zgomotul isteric de fiare şi de şină,
-
Lăsând cătune-n urmă, aşa, ca o părere.
-
-
Şi iată că destinul - ferice dă
să fie
-
Acel ce-n cale vieţii nu i-a gustat amarul ! -
-
Deprins până atuncea cu har de poezie,
-
Cucuta fără veste îi împlini
paharul.
-
-
Şi se opri drezina, la poartă, ca viţelul...
-
Mă trase adâncimea, mă înghiţi hulpavă,
-
Şi se porni cu-ncetul, ca să-şi atingă ţelul,
-
Să-mi toarne-n piept, haină, paharul cu otravă.