|
|
Biografie
ca un violonist rătăcit
ca un violonist rătăcit
într-un cartier neprieten
ca un nor fără lacrimi ROGVAIV
ca un cristos cu coroană fără spini
ca o sinistră umbră
fără corespondent trupesc
ca o cutie muzicală în care sunetele
au fost înlocuite de tic-tac-ul galactic
ca o înşiruire de boabe fermecate
fără vreun Jack prin preajmă
ca un Pinocchio fără nas fără nări
fără un greieraş-conştiinţă
ca o găleată de adunat pietre
pentru lapidarea violoniştilor rătăciţi
ca o chestiune de moarte
mai mult decît o paradigmă existenţială
aşa e viaţa uneori
Poetul
în faţa poeţilor regii sînt bufoni
poeţii nu au castele care să le fie luate
nici bogăţii pentru care să înfunde puşcăria
cînd ia cuvîntul Poetul Regele moare
fără regat fără cavaleri fără putere
nu poate trăi nici un rege precum un rege
dacă Poetul decretează că cerul e roşu
şi iarba albastră precum cerul roşu
nici un rege nu mai ştie unde au fugit culorile
poeţii sînt cavaleri ai cuvintelor
precum păsările sînt zboruri ale cerului
regii nu au zburat niciodată precum cavalerii cuvintelor
neînţelepţii cred că Regele domneşte
dar orice puştan care a fost îndrăgostit o dată
ştie că Poetul e cel care domneşte
nu cuvintele îi dau putere Regelui
ci Poetul dă putere cuvintelor
cine nu înţelege metafizica asta simplă
din cînd în cînd Poetul suflă cuvinte
la urechile oamenilor care (nu) le aşteaptă
atunci fiecare devine Rege
un bufon înaintea Poetului
cum iau naştere cuvintele
cum iau naştere cuvintele
şi norii
cum se plimbă ideile
de parcă veacurile
sînt catarge
către universuri perpendiculare
cum (în)fiinţează verbul
şi ploaia
cum iau pauză de tăcere slovele
cînd bubuie spiritul
din cap pînă în suflet
şi din suflet pînă-n cotul care te doare
o fetiţă se juca pe creştetul tatălui
şi zice: “Nu se aude nimic.”
oare ce trebuie să înţeleg eu din asta?
(ne-)a întrebat şmechereşte tatăl
pe Facebook
i-am spus
ai putea apela la un sofism
să-i spui că în definitiv
nu contează ce ai în cap
ci ce iese pe gură
cum se-ngraşă năduful
şi epiderma picioarelor
cînd calci prin cuvinte
şi neînflorite idei
de parcă muzica
s-ar isca cu sunete
şi nu cu curcubeie
cum se miră puii de oameni
cînd bipezii îşi ţin în rastel
aripile poveştilor
încercînd din răsputeri
să facă să rimeze seara de azi
cu ziua ce va să vie
folosind doar tonalitatea minoră
a unei pedagogii terestre
cum aştepta îngerul
înconjurîndu-se
cu cele şase aripi
să audă Logosul
Tatăl i-a zis Fiului
şi cînd gîndesc
oamenii suferă
au uitat să pună nume animalelor
şi s-au apucat de cîntece populare
să construim îngerului
un cosmodrom de pe care să se lanseze
întru Cuvînt
Babel
într-un cuvînt
decalog
dragostea e o limbă străină
care nu se învaţă pentru bacalaureat
nu se predă la radio
nici la postliceală
dragostea nu are sens
decît în context
nimeni nu pricepe nimic
fără fluturi în stomac
dragostea nu are monoexistenţă
precum un acord nu are un singur sunet
cînd ne încîntă dragostea
se înmulţesc traducătorii
dragostea nu e niciodată în şlagăre
cum nu e soarele în floarea soarelui
în context ploios
se înmulţesc ciupercile
dragostea e limba străină
cea mai prost tradusă
nu este nici o academie
la care să faci un masterat în domeniu
dragostea e despre bolovani
despre cum zboară îngerii cu bolovani la picioare
şi cum mor în ape adînci
cînd apare legea gravitaţiei
dragostea e despre prostie
nici un om întreg la cap nu se îndrăgosteşte
cînd începi să vorbeşti limba asta străină
oamenii de pe stradă zîmbesc către nebun
dragostea nu e doar o limbă străină
e şi boală grea
nu există medici de specialitate
nu există referinţe medicale pe internet
dragostea nu se laudă niciodată
explodează pur şi simplu
trupele antiterorişti sînt alertate degeaba
nici pompierii nu te mai pot da jos din vîrful copacului
dragostea e cel mai sigur semn
că există extra-tereştri
de-aia te-ai suit în vîrful copacului
exerciţiu antigravitaţional
catrene pestriţe
3
gîndurile mele nu sînt ale mele
eu sînt doar un aerodrom
al cărui turn de control
e uneori în renovare
8
cum toate cuvintele s-au terminat
oamenii au început să coloreze
au făcut oraşe cenuşii
şi au asfaltat livezile
11
nu că nu aş avea ce scrie
dar contează şi ce nu scriu
nu că nu aş avea ce zice
dar contează şi ce refuz să verbalizez
30
românii sînt neam de pilat
se spală pe mîini de orice
de parcă nevinovăţia s-ar da la kilogram
cu castraveţii ceauşismului faraonic