un fel de
slăbire a miezului
când gemenii se învelesc cu timpul dinaintea timpului
când Ierusalimul iese din mine
din fum
din nimic
cum un pelerin care doarme urcând
în timp ce paşii îl duc peste munte
miezul meu se usucă de gemenii mei
şi gemenii mei ronţăie miezul meu
doi şobolani în acelaşi miez cu două jumătăţi
din două cătuşe
(„am început să uit cum se pronunţă acel cuvânt
care germinează numai în mintea mea
cât de mult aş fi vrut să-l nasc eu
dar cuvântul nu a vrut să se nască din mine
să se numească din mine
din miezul meu cu gemeni să se numească
unmachtung nebunie bună
şi să se boteze în sintaxa nebuniei bune
cuvântul mi-a poruncit să tac să scriu să visez
şi să mă usuc
iar eu am tăcut am scris am visat şi am gustat memoria uscată a şobolanilor
cuvântul m-a ales pe mine
nu eu pe el
căci bronzul naşte clopotul
nu argintul“)
un fel de slăbire a miezului
când Ierusalimul iese din mine prin gemenii uscaţi
ce se vor duşmăni toată viaţa
când sunetul se aude tot mai slab
în alienarea sa bună
uleioasă
locuită de naşterea durerii –
Pelerinul doarme mergând
prin Aqualung
deasupra muntelui hrănindu-se cu pământ şi dislexia măslinilor
radical feminină
o mediterană poetică
textul vagin
eu împotriva mea să nasc cuvântul care mi se refuză
miez acuzator şi miez acuzat
nucleu de harmonie şi nucleu de chaos
cerc de mângâiere şi cerc de convulsii
în care tac şi scriu şi visez şi divizez imaginarul în fractali
în timp ce cuvântul se goleşte de intestine
arlechin
e în toate acestea un ţărm normand pe care debarcă lumea liberă
o deznădejde iubitoare
poetică a scrisului pe nisip
înţeleg de ce încremenirea e frumoasă
dacă rămâne lăuntrică
nerostită