Vorbeste - clipele se scurg
« Prima pagin
ă
Vorbeşte Doamne,
clipele se scurg
Şi cerul parcă-i mai sărac de stele,
Par zilele adeseori mai grele
Cînd totul se înveşmîntă în amurg.
Vorbeşte Doamne,
vremea e puţină
Cărarea se îngustează tot mai mult-
Aş vrea cît mai e timp s-ascult
Cereasca simfonie în surdină.
Şi de-aş mai vrea să mă răsfăţ o vreme
Cu lumea pironită-n pămîntesc,
Adu-mi aminte de-un tărîm ceresc
Lipsit de înguste,
sumbre teoreme.
Nu înceta Prea Bune să-mi vorbeşti
În astă lume atît de trecătoare,
Cuprinsă-n cea din urmă încercare
Pierzaniei,
în lucruri nefireşti.