Adiere
« Prima pagină
E-atât de frumoasă,
E-atât de frumoasă
Încât se-ntoarce-n copaci
Lemnul care-a ajuns masă,
Să-i simtă adierea când trece prin păduri
 
Şi scaunele toate, se întorc din teatre
Să fie copaci şi să-i simtă curgerea ei
Ca o cursivitate.
 
Lumina, vântul ce-l face prin păduri
Când îşi mişcă şoldul şi îşi cădelniţează
Tămâia nevăzută a primilor săi nuri
 
O fac atât de frumoasă,
E-atât de frumoasă
Încât sticla paharelor de pe masă
Se-ntoarce să fie nisip,
Să fie plajă sub ea,
Să stea caldă, încinsă,
Ca sub un scalp de stea.
 
E-aşa frumoasă,
E-aşa frumoasă
Că fuge inul feţelor de masă
Când trece ea prin câmp
Să-l onduleze şi să-l culce la pământ
Cu parfumul ei copleşitor
 
Care îmbată şi cântecul în ţapi
Şi dragostea din care te adapi.