Elegie de început fertil
« Prima pagină
Dacă după un cataclism galactic
Aş mai găsi o geană, o sprânceană a ta,
L-aş orbi pe Dumnezeu
Cu bună ştiinţă,  ca să o creadă coastă
Şi să facă o nouă lume din ea.
 
M-aş face pământ fertil din care
Să crească doi copaci care s-ajungă
Până la ochii lui.
Şi geana ta ar fi coasta lumii,
Femeie, credinţă şi palmă pentru cui.
 
Cataclismul va trece cu vederea
Un fir de iarbă ca să aibă umbrele
Noastre la umbra cui sta,
Dar cum genele tale sunt coaste
Şi cu corpul meu clipeşti dumneata.
 
Probabil, dacă ar fi  fost eu să dau lumii
Începutul după cataclismul spus,
La cât aş fi ars în aşteptarea ta
În loc de coastă o scară de incendiu mi-ar fi pus.