-
Levitaţie
-
- Noi
ne iubim cu o mie de braţe,
- Cu o
mie de trupuri,
-
Efervescenţa trupului se simte ca o înaripare
-
- Dar
suntem ca şi cum şerpilor,
- De
sub pielea lucioasă
- Aripi
de îngeri le-ar izbucni
- Şi li
s-ar adânci veninul,
-
Moartea sărind mai în amănunt.
-
- Noi
ne iubim cu o mie de braţe,
-
Înscrişi în celălalt ca omul vitruvian,
-
Arzând sub pielea celuilalt
-
Tăciunele aşteptării în focul apei,
-
- Apa
spălând-o cu somn vegetal
- Până
când tulpini groase
- De
uitare vor izbucni din amândoi,
- Fără
de liane între ele.
-
-
Efervescenţa sângelui se simte ca o
-
Înaripare. Semnele-ntrebării au ulcer
-
De-atâta muncit, de-atâta-ntrebat şi iubit.
-
- Ştim
cum se purifică toate,
-
Ultimul stinge lumina,
- Dar
pe ultimul, cine îl stinge?