ziua I
m-am trezit dintr-o viaţă trăită demult,
domniţă la curtea domnească eram pe atunci.
scriam poezii în Turnul Chindiei din Târgoviştea natală,
cuvintele alergau prin octombrie,
în luna mea de naştere apărută pe bulevardul plin de castani
crizantema îşi cânta partitura cu arcuş de vioară.
ziua 2
azi sunt o apariţie vestimentară,
scenă a vieţii colorată în lumina reflectoarelor.
trăiesc într-o metaforă tulbure cu imagine plană,
crizantema de-atunci este în roşu- femeia- şpagat,
dansează în chiot un nou french can can agăţată de bară.
ziua 3
In această dimineaţă sunt libelulă.
timpul prezent e-nvăţat să deteste iluzia,
arhanghelii veacului cântă simfonia dezastrului.
garsoniera mea este un turn din vată de sticlă,
printre gratiile ferestrei privesc fisurile zilei, poemul meu,
ca o relatare neutră se-mpiedică în evenimentul banal.
ziua 4
m-am trezit dintr-o viaţă trăită demult.
recit poeme cu glas distinct, gramofon într-un spaţiu,
ca o mitologie casnică, lipsită de savanterie rafinată.
în jocul dintre inocenţă şi ironie, aruncat între pernele moi,
azi, scriu o nouă poezie, oglindită, nedumerit,
în geamul protejat de grilajul din fier
ziua 5
dintr-un unghi al prezentului,
"o Alice" îmbrăcată-ntr-o poezie de foc,
udă până la piele, de sub apa de la Fântâni,
îmi strigă: "wake up, femeie! ce vremuri trăim!"
ziua 6
p.s.salutări tuturor din pătratul prea alb
al garsonierei mele fără parter înalt
cu risc avansat de violare de domiciliu