la o intersecţie a întrebărilor
poezia sta rezemată de un semn al exclamarii
aşteptând verdele semafor pentru a trece pe altă pagină.
cu sânii înmuguriţi
în rubine şi coapse prelungite în banc de coral
aşa cum îi stă bine unei forme poetice,
începe să danseze paparuda sub ploaia de sudalme începută subit.
semnul pervers dar bine intenţionat o îndeamnă:
"jos rochiţa, poezie. te-ai udat până la piele"
naivă ca orice poezie rămâne victimă goală