am rămas uitată în
grădina lumii
cu profiluri şi înfrângeri schiţată
de un pictor anonim pentru care
nudul femeii nu există în cuvinte
mi-a aşezat peste trup
o culoare târzie şi a plecat
spre un orizont paradoxal
dincolo de realitate
răcoarea nopţii mă crede un copac gol
se pregăteşte să aprindă-n ramuri felinare
am braţele căzute pe-ntinderea durerii
ce-mi trece prin păr amintirile
aş vrea să mă ridic
năvălită de gânduri să plec
mă ademenesc năluciri de arte în
schiţa lipsită de mantii somptuoase
privindu-mă îţi obosesc ochii
aruncaţi peste palida mea culoare
ca o rană goală
atinsă cu mâinile reci