am o locuinţă mică
cu uşă metalică şi grilaj la fereastră
nimeni în afară de mine şi Dumnezeu
nu poate supravieţui aici
azi parcă m-am născut furnică
pictez pe un perete o rugăciune
rămasă fără lumină
Îl aştept pe Dumnezeu la cină
I-am dat întâlnire într-un loc îngust
rămas gol în inima mea
dezamăgită de prea multe vise
ca un cer suspendat în aer
cu ochii de fulger
să străpungă ideile lumii
inventate doar de mine
într-o pauză de nemurire
această viaţă ce arde pe rug
prestigiul zilei de mâine
mă face să cred
că trebuie să merg mai departe
puţin câte puţin şi decisiv
cu o dragoste de neiertat
cu inima mea imensă
inexplicabil