Prieten drag

Deschide-mi poarta iară! S-a copt de mult cireşul din vecini, s-a rostuit şi soarele în vară numai tu pribeag eşti prin străini… Să-mi pui din nou podoabe de două boabe roşii la urechi să faci apoi din ele salbe în jurul gâtului cu răsuciri perechi… Macii înroşesc acum prin grâie privesc pe geam, îmi beau cafeaua las caii gândului nu le pun frâie flutură batista şi perdeaua…

Să ne-alungăm durerile, amarul să fugă grijile şi dorurile-n veac ! Eu sunt aicea, tu, hoinarul eşti chiar copilăria mea, dar… tac !