niciodată Alesul
« Prima pagină
înlănţuit de noroc
nemort încolţit nici în unul
din înflorinde a viaţă trupurile
strivit de cuvintele
semănate
în carnea în care pogoară
 îmbrăcîndu-şi sufletul
- destin-poem eliberat printre degetele muzelor
înmugurite-a uitare pe capul lui ’nainte de ora alfa -
şade răstignit
bătrînă slugă a vieţii
între întîmplări fericite
veşti ascultînd despre cînd va fi silit să se nască
ajunse la el
’nainte de a tace ’mpreună cu stelele
încă nemorţilor
– pe cînd suferinţa
nu respira în el, pelerin printre chipuri,
mirabilia cu zîmbet vetust – uitate-n oglinzi
 
de să-l slăviţi doriţi
să-l iubiţi
milă vă fie de el
să pogoare lăsaţi-l preasingur în uitare