-
Dragalina
- Ca
un gând în apa-adâncă
- Din
a sufletului luncă
-
Ieşi abur din pământ
- Un
voinic de mai demult.
-
Şi-i aud în mare taină
-
Cântecul uitat de faimă:
- -
Măi leliţă dragalină,
-
Zână-a florii de sulfină
- Nu
se-aude vreun cuvânt
-
Despre tine pe pământ,
- De
parcă nici n-ai fi fost.
-
Geaba eu mă ţin cu post
- Şi
cu multe rugăciuni,
-
Nimeni nu-ţi văzu în drum
-
Boiul cântec, fruntea vers
- Şi
ameţitorul mers.
- Ah,
leliţă unde eşti
- Am
zis glume, am zis poveşti
- Ca
sa-mi caute de dor
-
Babe prin bobi şi fuior
-
Şi-am zis din caval şi frunză
-
Poate-o fi cin’ să-mi răspunză.
- Şi
am purtat întrebare
- Şi
la oameni şi la fiare:
- -
Nu văzurăţi pe-o leliţă
-
Mirosea a lămâiţă,
- Cu
păr lung muiat în tuş
- Cu
obrajii ca doi ruji
-
Albi de vreme, roşi de flori
- Cu
ochii ameţitori.
-
De-un albastru aşa adânc
- Ca
izvorul de cuvânt
-
Mamă a cântărilor
-
Şi-a privighetorilor.
- Cum
era purtată-n şa
- De
tătarii lui Hamza
-
Ce-au robit din multe sate
- Cu
degetele spurcate
-
Copile rupte din soare
- Le
priveşti şi scapi de boale.
-
Şi-între ceşti legaţi bujori
- Ca
un crin leliţa ori
- Ca
o zadă cetluită
-
Suspina nefericită.
-
- Şi
voinicul de-a călare
- A
legat zare de zare
- Cu
nevoia sa de ştiri
- Şi
n-aude nicăiri
-
Vestea leac de pus la rană
- Şi
se duce, se îndeamnă
- Tot
în alte căşi şi sate
- Din
neagra străinătate.
- Şi
în Ţara Românească
- Moş
se-întoarce să-şi sfârşească
-
Văleatul de călător
- Şi
epuizat de dor
- Se
lasă lâng-un bordei
- Din
sătucul Vai-de-ei.
-
Şi-n timp ce moartea începe
-
Să-i ia tălpile cu rece
-
Alături un glas de babă
- Se
jeluia fără vlagă
-
După soţul ei tătar
-
Dispărut oftând amar
- Că
regretă-n tinereţe
-
Când avea priviri isteţe
- Că
nu se-îndemnă să moară
- Ca
o leliţă fecioară
- Ce
fără să murmure
- S-a
zvârlit în Dunăre,
-
Fără vaier, fără chin
- O
leliţă ca un crin
- Ca
o însorită zadă
- Cu
pieliţa de zăpadă.
-
Bătrânul căutător
-
Murmură atunci cu dor
-
Cuvintele-înalte
-
Nainte de moarte:
- Măi
leliţă dragalină
-
Zân-a florii de sulfină
- Pe
care câmpuri mai eşti
- Şi
din ce ape trăieşti
-
Ruji şi flori din chipul tău
-
Sunt acum la locul lor
-
-
Şi-a albastru în lumea mea
- Din
suflet îmi strălucea,
-
Departe de rele pieze
- Şi
de leliţe viteze.
-