Pe mal patru sirene
plângeau către mare tinereţea pierdută.
Odată aici mulţimi de bărbaţi
îşi dansau sinuciderea
Acum ţărmu-i pustiu
In altă parte sirenele nu ştiu să-înoate
Vijelia îşi umfla plămânii
Pe mare se casca o gura de boa
prin care tăcută sosea către soare
răzbate spre ţărm a verde si-a rouă
Ca un dop de şampanie sare
Câteodată, speranţa că vine
În sfârşit,
In sfârşit, un catarg, uite-l
trece
La mal mirosea a cadavru
Si-a ochi scurşi din mare.