Tu es venue un
jour de ce côté de l'univers
épancher ta soif à la source claire des origines
les arbres frissonnent dans les couleurs de l'automne
où chaque feuille disparaît au gré du vent dans les landes de terre
parmi de luxuriants paysages à la porte du désert
tu demeures tout près des pyramides de connaissance
nos maisons séculaires où fument des cheminées déjà noircies
réchauffent nos âmes engrisées en cette saison mordorée
ton esprit se nourrit d’un alphabet sacré où ton nom n’existe pas
dans cet exil qui tourne sans cesse dans un autre sens de droite à gauche
nos pas silencieux accompagnent les fusils lors des battues dans les champs
aux matinées embrumées, plus aucun bruit, chacun fait le guet
l’instant coule dans tes veines, sollicitude impérieuse d’un temps
où chaque jour fait entendre une nécessaire et patiente attente
les parcelles fraîchement labourées composent des tableaux raffinés
où se reflètent des cieux gris et bleus, transparents de luminosité
guerre incessante et douloureuse folie qui divisent les maisons et dispersent
les nations
doux venin mortel qui s’instille au quotidien et t’emplit de nostalgie et de
désespoir,
immensité et diversité de deux mondes où nous ne sommes que d’invisibles points
cet automne chante l’amitié et réunit nos pensées sans jamais s’être connues .
Je te souhaite une paix intérieure et un amour plus fervent chaque jour
pour Clava, 9 octobre 2007.
Două lumi
Ai apărut aşa, într-o zi, din celălalt colţ de univers
să îţi potoleşti setea la izvorul limpede al începuturilor
fremătând, copacii în culorile toamnei dau vers
la bunul plac al vântului fiece frunză se predă întinderilor
printre peisaje luxuriante la poarta nisipurilor,
rămâi aproape de piramidele înţelepciunii
la casele noastre seculare negreala fumegândă a coşurilor
încălzeşte sufletele înegurate în toamne auriu-rubinii,
spiritul tău se hrăneşte din sacrul alfabet care numele nu ţi-l cuprinde
în acest exil care se învârte necontenit de la dreapta la stânga
paşii noştri liniştiţi însoţesc armele pe câmpii sângerânde
în dimineţi înceţoşate, fără zgomot, fiecare trăieşte la pândă,
clipa se scurge în venele tale, cerinţă urgentă de vreme în care
fiecare zi îţi transmite o necesară şi răbdătoare aşteptare
proaspăt aratele straturi ce desenează tablouri rafinate
reflectă ceruri cenuşii şi albastre, transparente de luminozitate,
război nesfârşit şi dureroasă nebunie divizând casele şi împrăştiind naţiunile
dulce venin mortal impregnat zilnic de nostalgie şi de disperare
imensitate şi diversitate ale celor două lumi unde suntem doar puncte invizibile
aceasta toamnă cântă prietenia reunind gânduri care nu s-au întâlnit niciodată.
Îţi urez o pace interioară şi o dragoste mai ferventă în fiecare zi.
Clavei, 9 octombrie 2007.
(Traducere Clava Nour)