Poem incert
« Prima pagină
pentru noi nu mai sunt
cuvinte, prin scocul morii
licăresc încă nişte
stele în zdrenţe, se mai
macină sensuri lipsite
de miezul pufos al
răsăritului, ce foşnet de
coji uscate, gălbui de la
preaîndelungatul privit
înspre lună mai
tremură versul acesta incert,
înainte de a îmbrăca haina de sac
penitentă