Sinoade şi ploi
 
 
« Prima pagină
dinspre tine nimic,
plouă cu oase în lumea
vândută iluziei,
luciului ei de fildeş bolnav,
nici amintiri nu mai trec,
păsări fluturând peste gura
peşterii, să obtureze în dans
lumina puţină de-afară,
se poate să fie iar toamnă, să
mă blesteme sinodul de corbi, să
mă plângă Poetul în
vers terminat