-
Ionuț Caragea este autor al câtorva zeci de volume de versuri,
aforisme și proză, membru al nenumărate organizații culturale și un
neobosit animator literar, în spațiul virtual. În mod evident, cu o
asemenea activitate, nu mai are nevoie de prezentare. (Ana Blandiana)
Destule aforisme sunt, și în această nouă, prețioasă carte a
eminentului Ionuț Caragea, veritabile giuvaere – prin rafinament,
prin zborul departe al gândului ascuns în ele. Metafore
surprinzătoare atingând necuprinsul, aceste gânduri în cristal
metaforic, închipuie totdeodată, în marile poeme ale volumului de
față, tari spectacole – ca să le numesc cumva – ideatico-lirice,
într-un „flux și reflux peste hotarele visului”. (A.I. Brumaru)
Ceea ce mi se pare remarcabil la Ionuț Caragea este
reabilitarea retoricii, una atent supravegheată, fără a-i știrbi
eficiența, metafora intrând în plasma figurilor sintactice, în care
primează, acum, anafora. Cred că autorul nostru a devenit, acum, cel
mai important poet al anaforei din lirica românească de azi.
(Theodor Codreanu)
Etalând discursul elevat, sentimentul pur, logica clară (deși
paradoxul își are rolul său), poezia sa menține în metafizic un
spectacol ființial cu totul și cu totul magnetic. Un virtuoz al
versului liber, dar și al celui clasic, cu rimă și ritm, instalat
într-o metafizică originală. (Daniel Corbu)
Folosind mecanismele simple ale scrisului și pe cele complexe
ale imaginarului, Ionuț Caragea vine apăsat printre cuvinte,
înnodând și polenizând stări caracteristice poeziei autentice, cu
precizia unui ceasornicar. (Teodor Dume)
Aforismele și poemele sale alcătuiesc un tot unitar, senzorii
lui de mare sensibilitate remarcând atât înstrăinarea omului
contemporan, neputințele și durerea omniprezentă a acestuia, cât și
„comorile cărnii”, „revelațiile la masa tăcerii” sau „chemarea
veșniciei”, prin „cuvintele agățate de cer”. (Nicolae Mareș)
Ionuț Caragea este mistuit de un foc interior devastator,
care îi face corpul să devină canalul de transmisie al poeziei din
sufletul său către semeni, către univers. (Dumitru Scorțanu)
Recontextualizând cu spirit jucăuș și inventiv formule de
limbaj asociate unor situații tipice, poetul ne amintește adesea de
Marin Sorescu, neabandonând nici poza inițiatului orfic sau tentația
rostirii aforistice. (Maria-Ana Tupan)